Un simplu pahar…
10/01/2011 2 comentarii
Coplesit sub greutatea ideilor incerc sa-mi regasesc identitatea in prisma unui pahar.Se pare ca timpul,dorind sa-si pastreze ceva din vesnicie s-a grabit sa-si indese secundele.Dar asta nu impiedica razele soarelui sa-i sarute marginile. Atingandu-l ma infior. De unde atata freamat in sufletul meu? Mi-e frica sa-i beau continutul. Poate acesta imi va ucide clocotul gandurilor,imi va ingheta simturile si ma voi trezi avand aceiasi ignoranta caracteristica altora. Ma voi trezi o imitatie a unei lumi in care banalitatea si nepasarea domnesc de prea mult timp. Sau,poate contine o licoare fermecata. Stropul de care are nevoie sufletul meu in drumul lui spre vindecare. Totul sta sub semnul intrebarii. Pun in balanta doua cuvinte:VIATA sau MOARTEA?
Am nevoie de amandoua dar acum trebuie sa aleg. Imi limpezesc privirea in pahar. Am invatat atatea din tacerea lui. Si totusi il intreb:’De ce taci?’ As vrea sa aflu cine va triumfa in mine:MINCIUNA sau ADEVARUL? Imi dau seama ca spiritul meu ti-a soptit deja raspunsul. Insa taci,lasandu-ma sa-mi cuceresc singur dreptul la cunoastere. Acum tu esti cel ce tremura sub atingerea mea. Cel care se infioara privindu-ma. Mi-am eliberat sulfetul de intuneric si am lasat lumina cunoasterii sa-mi invadeze ungherele. Buzele mele vibreaza sub strigatul biruintei:’Sunt liber.’
Acum paharule eu sunt cel care te intelege.Esti apasat sub greutatea continutului.INSA NU TE VOI ELIBERA.
Tie libertatea nu-ti ofera nimic. Gol,ai fi banal si transparent pentru ca intreaga ta valoare sta in continut. Iti multumesc ca taci. Uneori tacerea e cel mai pretios raspuns. Tacerea ta m-a ajutat sa ma identific in libertate,sa fac primii pasi spre identificarea totala,adunand in suflet pasiune,constiinta si adevar…
